Sub un copac, in parc.
O memorase clar candva,
Dar disparu intr-un arc.
Se invarti iara si iar...
Pana la rasturnare
Imaginea nu i-a ramas macar
Din cat era de mare.
Si iarasi o rememora
Si iarasi o dadu uitarii
Imaginatia-l purta
Pana dadura zorii.
Un mic vis, si-apoi din nou
Isi aminti de ea
Pictand-o intr-un mic tablou
Spunandu-i..."Doamna mea!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu