miercuri, 15 iunie 2011

Un simplu cuvant !!!

Suntem niste masinarii ale caror sentimente se bazeaza pe cuvinte si gesturi, dar de cele mai multe ori cand gesturile ne sunt nejustificate apelam la cuvinte. Un cuvant, care este doar o insiruire de litere, puse cap la cap, poate conta atat de mult, poate distinge binele de rau, ne poate afirma in fata cuiva sau ne poate darama jos. Cuvinte care unora ne par banale, iare altora pur si simplu mirifice. Degeaba vin eu acum cu argumente pentru cuvinte frumoase, cand unii nu stim ce sunt alea. Vocabularul nostru trebuie sa vina din minte (cand e nevoie) si din suflet., iar cuvintele sufletului fie ca vrem fie ca nu sunt superbe, sunt ceea ce ne descrie pe noi, sunt in "toi" cu starea noastra psihica dar si fizica. Cu alte cuvinte daca nu ma insel, cuvintele suntem noi, este haina noastra de zi cu zi. Cu ele ne aparam sau cu ele ne deschidem in fata oamenilor, iar gesturile sunt completarea acestora. 


Trebuie sa invatam sa ne controlam, sa invatam sa fim noi insine, dar sa excludem fata malefica pe care uneori avem nevoie sa o scoatem in evidenta, si sa intelegem ca viata e doar una, si e atat de trist cand realizezi ca intr.o viata ai spus doar cuvinte urate, niciodata pe cele care poate un om sa zambeasca. Atunci cand altul ti.a gresit tu sa fii cel care i.a scos ochii in loc sa.l lasi sa.si vada greseala si sa.si dea seama ca tu ai stiut sa.ti controlezi vorbele. Presupun ca fiecare dintre voi a inteles ce am vrut sa spun in randurile de mai sus, in felul lui ce.i drept, dar ati inteles cu siguranta. C'mon, let's say beautiful words, let's not forget their meaning !


PS : Zambeste, este cadoul ce.l poti oferii lumii intregi, iar mai apoi Universului !

vineri, 10 iunie 2011

Ianis & Issabella

  • Trebuie sa afli ceva !
  • Spune ! Ii ordona Issabella nervoasa Briannei, pe cand aceasta se balbaia si nu stia cum sa-i vorbeasca.
  • Preiau eu de aici !
    Se auzi o voce din spatele Issabellei. Aceasta ramane inlemnita. Vocea ... era a lui. Inima i se opri, simtea cum aerul o sufoca, simtea cum sangele ii vuia in vene si cum creierul ei se opri din gandit. Nu stia cum sa se intoarca, cum sa rosteasca vreun cuvant, parca era un nou nascut care nu cunoastea viata. O privea pe Brianna si observa cum aceasta era la fel de ingrijorata. Dezlipi buzele spre a spune ceva, dar le lipi la loc cu o frica de nedescris. Aldo era la cativa metri de ea, insa nici dupa el nu avea cum sa strige. Lacrimile o cuprindeau, o prindeau si o navaleau. Nu putea sa reactioneze, corpul nu-i mai era controlat de ea acum, se simtea o marioneta, si nu intelegea de ce.
  • Daca vroiam sa te mananc, te mancam de mult, acum am nevoie doar de o imbratisare !
    Cuvintele lui Ianis nu o miscau din loc. Nu stia ca o blocase complet si nu stia cum sa se intoarca si cum sa-l priveasca, cum sa-i vorbeasca, cum sa fie ea. Se apropie de ea si ii puse mana pe umar, aceasta tresarind si simtind cum o lacrima fierbinte ii cade pe obraz. Isi privea mainile cum ii tremurau, si isi simtea picioarele atat de moi incat in orice clipa avea sa cada.
  • Issabella ? Rosti Ianis pe cand Brianna se retrase de langa ei cu privirea lasata in jos.
    Acesta o intoarse usor spre el, si o privi. Era ea, era superba, era la fel de frumoasa precum fusese de ziua ei, era la fel cum si-o amintea, chiar de era un vampir, era minunata. Ii zambi usor si ii ridica privirea.
  • De ce nu ma privesti ? Nu omor cu ochii... zise zambind acesta.
    Issabella inghiti in gol apoi isi ridica usor ochii. Inima ii statea sa-i sara din piept, si simtea cum era gata sa cada, nu se mai putea mentine pe picioare. Era el, atat de frumos, tenul lui alb si ochii albastri, parul negru si fin pe care ea il adora. Mainile puternice si zambetul atat de normal pe cat era de fals, ii treceau prin minte mii de intamplari cu ei, cu oglinda, si simtea cum o multime de sentimente legate de el ii reveneau. Se priveau, nu isi mai putea lua ochii de la el, spatele ii era inclestat, nu se putea dezamorti, era a lui, putea face ce vrea din ea, de mult nu isi mai apartinea siesi.
  • Nu ma intimidezi daca ma privesti cu ochii tai mari si galbeni! Continua Ianis zambind, incercand sa sparga gheata.
    Iarasi Issabella isi dezlipi buzele pentru a-i rosti cuvinte care oricum nu aveau niciun rost, apoi le lipi iarasi la loc.
  • Bine atunci ! Se resemna Ianis imbratisand-o.
    O mie de furnicaturi se desfasurau acum in stomacul ei, ochii ii erau atintiti inainte, mainile moarte, ar fi vrut asa mult sa-l stranga in brate dar nu avea forta. O alta lacrima ii cazu pe obraz, si alta si alta, cand isi dadu seama ca ea plange, plangea pentru ca revenise la ea, o imbratisa, probabil ii pasa. Era lipita de el, se simtea parte din el, se simtea cu totul alt om cand el era in preajma ei. Atatea ganduri, atatea amintiri, atatea sentimente. Era prea mult, incepu sa-i tremure in brate. Simtind asta Ianis se cutremura, nu intelegea ce se intampla cu ea, asa ca o strase mai tare in brate, sperand astfel s-o calmeze. Issabella il simtea, parca stia ce incerca sa faca, vorbeau si se intelegeau din priviri, gesturi. Ianis ii atinse mana, era rece ca gheata si usor i-o puse pe umarul lui soptindu-i : "Strange-ma in brate Issa, mi-a fost dor de tine!" . Atunci Issa stranse tare ochii si il imbratisa cu toata forta sa. Il strangea incat simtea cum i se taie rasuflarea, vroia sa-i demonstreze astfel ca si ei ii fusese dor de el, si cat de dor. Isi rezema capul pe pieptul lui, lipindu-se de el, parca nu mai vroia sa-i dea drumul niciodata, parca nu era locul ei in alte brate, ci acolo, in bratele lui. Totul i se parea un vis, un vis din care nu vroia sa se mai trezeasca, niciodata nu crezuse ca intalnirea cu el va fi asa. Aldo era disparut din toate lucrurile care o inconjurau, nimeni altcineva nu mai conta. Nu ii pasa ca o mintise, ca o jignise, nu ii mai pasa de nimic, doar ca era intors, era langa ea, si parca ii curgea sangele adevarat prin vene acum. Ianis cu o mana o strangea si o tinea lipita langa el, iar cu cealalta o mangaia pe par. Zambea atat de usor incat te putea pacali, dar adanc in el, simtea aceleasi furnicaturi, copila asta, asa cum el o considera, ii furase de mult inima, si niciodata nu mai simtise ce simtea in momentul de fata. Era prins in vraja ei, in aerul ce o inconjura, si parca asa vroia sa ramane, tot timpul langa ea, sa o protejeze, sa fie acolo cand are nevoie, sa fie reperul si punctul ei se sosire in tot, vroia sa insemne totul pentru ea nestiind ca deja inseamna. Chiar de momentul dintre ei dura cateva minute, paru o eternitate. Ianis isi rezema capul langa al ei. Pareau o singura fiinta, si parca dintodeauna dorisera sa-si daruiasca iubirea in felul cum o faceau, felul lor propriu, intelegandu-se unul pe altul cum nimeni n-o facea.
  • Si mie mi-a fost dor de tine ! Reusi sa rosteasca cu o voce stinsa afundandu-se si mai adanc in pieptul lui, tremurand. Ar fi vrut atunci sa-i sopteasca si ca il iubeste, dar nu, nu vroia sa strice momentul. Ramasera asa, zambind din suflet amandoi si simtindu-se impliniti.

Intr-adevar ?

Soarele rasare din nou, e bine
Ma tine, sa-ti spun ca mi-e dor de tine
Sa-ti spun ca te vreau in nestire
Ordinea zilei, se remarca in privire.
A ta ? Ma intrebi, ei bine nu stiu
Stiu doar ca totul e azi si e pustiu
Ramas in mister si invelit in dubii
Nu te intreb, stiu ca nici tu nu sti
Dar ce sa sti, nu cred ca te-ntelegi
Mergi, dar nu sti incotro mergi
Si crezi, dar nici in asta nu te-ncrezi
Nici in ceea ce-n mine te-am lasat sa vezi.
S-o iau usor, pai hai s-o luam de la-nceput
Din clipa in care ti-am furat primul sarut
Erai nervoasa, inca mai simt palma rece
Iar ochii m-alinau, spunand "Va trece".


Poate ca azi ai plecat
Poate te-ntorci
Poate nu crezi c-ai sa mai poti.
Poate ma vezi, poate ca nu
Ceea ce simti, sti doar tu.


Nu vreau sa dau iara peste amintiri
Plin de venin, nimicit in simtiri
Plec capul iar, dar nu in fata ta
Am fost un prost, ca am facut asta candva
Vrei sa-ti zambesc si sa-ti cer iertare
Ca-i vina mea, si ca inca te doare
Oare ? Sau vrei doar sa pedepsesti ?
Tu nu iubesti, dar nici nu reusesti.
Daca n-a fost, atunci n-are sa mai fie
Tu ai stins focul cel aprins in mine
"Iubire", am sa renunt la acest cuvant
Poate chiar am sa dorm, ma simt frant
Prin vant, alerg pe pamant
Arunc priviri inapoi, dar am sa uit.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Ei :X

Mary Ana : domnule, puteti sa.i transmiteti dumneavoastra un mesaj unui baiat?
ξЄИЗ Hip-hop™: cui?
Mary Ana: poi se numeste Stan Sebastian
ξЄИЗ Hip-hop™: aham
ξЄИЗ Hip-hop™: si ce sa ii spun?
Mary Ana: ca.l  iubesc si ca mi.e tare tare tare dor de el
ξЄИЗ Hip-hop™: o zis ca  si el va iubeste si ca ii e dor de dumneavoastra
Mary Ana: si crede.ti ca vorbeste serios?
ξЄИЗ Hip-hop™: foarte serios doamna
Mary Ana: atunci o sa.l cred
Mary Ana: multumesc mult domnule
ξЄИЗ Hip-hop™: cu cea mai mare placere doamna

Iubire la distanta !

"Zambetul tau e lege pentru mine !
E tot ce am !
Esti cel langa care pot invinge !"
Doar de ... 
Stiam si te pastram !

Lumea perfecta care nu exista !

Intrebari fara raspuns, idei concepute doar pentru a fi ruinate sunt cele care ne trezesc la realitate ... Falsitate ori realitate, una si aceasi contopite in creatie ... de prost gust !