sâmbătă, 14 mai 2011

Singura !

Ieri, un zambet ravasit pe o fata de copil dematurizata
Astazi, tristetea din imaginea ramasa pe intreg patata
Maine, masca purtata peste si prin timp, voluntar
O sticla de vin rosu bauta, si doar o picatura in pahar.
Neincrezatoare in destin, dar increzatoare in mine
In noaptea rece, amintirea dusa si lumina din zile
Lumina stinsa, un tipat de frica ascuns in interior
Ma uit spre cer, oglindit in oceanul in care usor cobor
Linistea raspandita de lumanarea ce arde neincetat
Tot ce traiesc incepe sa capete un prezent mat.
Ating si tip, caci inca pot supravietui singura
Desi prefer sa mint, vroiam sa fiu tinuta de mana.
Dragostea, dezastru natural ce ucide tacut
Ce arde, piere si te distruge placut.
Ce se naste, continua iar deseori repede moare
Privirea-ti ramane pierduta, regasindu-se-n zare
Astfel, culoarea se deschide pe parcurs ce lacrimile curg
Iar ai tai se pierd cu bucatile din mine ce le uit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu