miercuri, 4 iulie 2012

Uohoho!

Undeva intre realitate si ireal se intrevede iubirea ... Cam josnic din partea ei, niciodata nu a fost capabila sa traiasca din propriile puteri, are doua alternative, se hraneste ori cu lacrimi ori cu zambete, iar adesea cu amandoua... Patetic ! Incredibil de imposibil ! Poate folosesc cuvinte ciudate, fara inteles, dar asa simt ca ar trebui sa folosesc, asa simt ca ar trebui sa descriu iubirea, o jalnica parte a vietii pe care o traim cel mai des si culmea ne raneste cel mai mult. Sa uiti ? Pai uiti, dar cum ramanea cu clipele pe care le pierzi scufundata in tacere si suferinta ? Cum ramane cu minciunile care ti.au fost idealuri ? Cum ramane cu increderea falsa care ti.a fost speranta ? Pai nu ramane nimic, nu ramane nici macar propria certitudine ca vei fi okay,ca va fi okay totul ... Ramane un mare nimic, sters parca in timp, dar vag pe viitor. Pot supravietui, caci asta facem involuntar, dar sunt zile in care singuratatea imi e singura aliata ... Nu ar trebui sa fim dependenti, toti spunem asta, de tigari sau droguri,dar cum ramane cu dependenta de o persoana iubita ...Care nu e fizica, e psihica, e groaznic de teribila, e rezistenta damn it ... Si se hraneste cu tot ce te doare, how sweet nu ?
 Ce-ar fi sa ne ridicam toti cei care am suferit din dragoste intr.o zi? Sa ne razvratim impotriva iubirii, sa o dam jos de pe piedestalul asta pe care troneaza dintodeauna? Atunci ar simti si ea cum e sa suferi ? Chiar mi-as dori asta ... Sau mi-as dori sa fie putin corecta, daca nu ea atunci oamenii ... Ganditi-va ca unii chiar iubesc, unii chiar au vise, unii chiar vor sa fie fericiti, si nu va luati drepturi sa frangeti o inima ... Nu-l aveti si nu-l veti avea niciodata ... So ... Come Prince Charming, I'm still wainting for you ! And I promise that if you won't appear, you'll always be there in my dreams :x Forever Yours :x


BTW : Not overyou, but soon will M!

vineri, 22 iunie 2012

Se invarte ...

N-am mai postat de mult, si nu stiu daca cineva are sa citeasca vreodata tot ce am scris eu aici, insa sigur o voi face eu peste ani ... A trecut timpul, ultima data posibil sa fi scris prin martie ? A venit iunie, a venit bacul ... iar de ceva timp l.am intalnit pe el, de care as vrea sa spun tuturor si totusi nimanui de frica sa nu mi.l fure cineva. De ceva vreme am uitat cum e sa nu ai certitudine in iubire, de ceva vreme trec iarasi prin sentimentele profitoare si intruse ale iubirii, caci ma supar si ma cert, apoi iert si iubesc, pentru ca plang ca mai apoi sa rad cu lacrimi, pentru ca am nevoie de el si mi.e dor, mi.e dor de ce.a fost, mi.e dor in fiece clipa de ce este si mai ales mi.e un dor groaznic de ce va fi, caci vreau sa fie si sa ramana si sa persiste, ingrozitoare viata asta cand nu e asa cum ai visat, cand nu e asa cum te astepti, insa la sfarsit iti demonstreaza ca aveai nevoie de toate loviturile ei, aveai nevoie sa.ti dea intai ura ei ca mai apoi sa poata capata increderea ta si sa te lase sa fii fericita. Am asteptat, iar acum sunt fericita, caci intodeauna am sa dau la schimb un zambet pe o lacrima, si o viata pe iubire.
"Viata nu e tocmai roz!", nu e, dar viata este albastra precum cerul si precum apa, clare si adanci, pline de frumusete si primejdie, este verde precum viata oxigenului, este rosie precum sangele nostru si este alba, precum este rochia de mireasa mult asteptata, viata insasi este fericire, dar niciodata nu vom da doar de bine bine bine bine, daca nu am intalni suferinta atunci cum am invata sa fim fericiti si sa apreciem fericirea ? Multumeste-i Domnului pentru fiecare zambet inainte de a-L invinovatii de fiecare lacrima.
V-as da si voua din fericirea mea, v-as obseda cu sentimentele mele si v-as innebuni cu iubirea mea, dar il tin doar pentru mine, ca-s posesiva, sunt orgolioasa si incapatanata. 5-ul nostru spune tot :x Todeauna doar ea :x

vineri, 10 februarie 2012

Te iubesc rau, deci nu e bine !

O sa vina vremea ...


Nu vreau sa reiau aceleasi povesti triste de iubire, in care unul este ranit iar celalalt zambeste. A venit timpul sa spun : Am iubit ! Si nu-mi pare rau ! dar la ultima propozitie mint, de fapt imi pare rau, mai bine nu iubeam.
De ce-ul nu-si mai are rostul, nu vreau sa-l vad cu alta dar o sa trec si peste asta, nu vreau sa iubeasca pe alta dar o sa accept si asta, daca ar fi dupa mine ar fi doar al meu, dar nu e dupa mine, din pacate e dupa el.
Cum de altii reusesc sa treaca peste ? Pai valorizarea propriei persoane. Cand cineva te raneste adu-ti aminte ca e altcineva langa tine care te asculta si-ti da un sfat. Acea persoana, acel sprijin o sa ramana langa tine, si o sa vina vremea cand o sa fi si tu pe deplin fericita. Asa ca acum zambeste cu mine, si lasa trecutul in spate caci prezentul e frumos, in sufletul tau reusesti sa zambesti iar viitorul te va lua in seama si.ti va zambi si el la randul lui.
"Cica noi doi nu ne potrivim dar ma intreb de ce de fiecare data ne ocolim?".
Fuge de tine ? Fugi de el ? Fugi se sentimente ? Pai sa sti ca intr-o zi o sa obosesti sa mai fugi ... O sa te multumesti cu o amintire.
E acolo ? Iti zambeste si totusi nu simte nimic ? Te ... foloseste ? Pai esti puternica, asa ca treci peste ... nu incepe ceva ce mai apoi ai sa regreti, mai bine prieteni decat straini.
Eu regret . A fost frumos dar frumusetea amintirilor si sentimentelor nu compenseaza durerea ce o simt acum. Zambetul nu.mi compenseaza lacrimile ... Iubirea nu.mi compenseaza ura si gelozia.
Treci de mii de ori prin aceleasi situatii si de fiecare data pare ca e prima. A venit timpul sa asteptam ... Lasa'l sa plece, lasa'l sa te uite ... Pentru ca atunci cand il lasi isi da seama unde gaseste iubire si libertate si incredere si se va intoarce.
Exact cum un vultur, pe care il tii langa tine obligat, caci la inceput era micut si inofensiv, il cresti si il hranesti cu visele, speranta si iubirea ta. El ia tot, e egoist, zgarcit ... desi pare atat de dragut, iti ofera incredere si e un pui mic care are nevoie de afectiune, d'aia ii dai tot. Apoi ai incredere in el si il eliberezi din cusca. Simti ca te eliberezi odata cu el, insa el zboara. Uita tot ce ai facut pentru el, isi ia libertatea absoluta si zboara. Te uita, te lasa in urma, fara sa.i pese incotro se indreapta, te mai si ataca , chiar ... pentru a.ti lasa impresia ca esti tu de vina, si zboara ... atat de sus si atat de repede incat ai impresia ca l.ai pierdut pentru totdeauna, ai impresia ca a fost doar o iluzie. Apoi o sa treca prin multe locuri, va intalni vanatori, obstacole ... nu avea sa creada vreodata ca libertatea absoluta atrage dupa sine responsabilitate absoluta. Indurerat se va intoarce la tine, va avea nevoie din nou de ingrijirile tale, de iubirea ta, sa se hraneasca din nou cu visele tale ... Isi va varsa lacrimi false .. sau adevarate. Aripile lui vor fi frante, zborul fiindu.i acum lent si aproape de sol ... Se va apropia de cusca, care candva fusese a lui ... Si va vedea atunci ca tu vei creste acum un porumbel ... Care va fi pur si curat ... Care atunci cand il vei libera nu va zbura nicaieri, ci se va aseza exact pe umarul tau ... Si il vei distruge cand va observa ca il iubesti ... Se va uita probabil mai atent si va observa pe gatul tau o cicatrice uriasa, dar totusi vindecata, acolo unde te atacase candva. Va cobora pe sol ... apoi se va intoarce si te asigur ca va pleca . Si nu trebuie sa ai mila, caci aripile lui vor pacali si pe altcineva, gandeste.te la cicatricea ta, si la durerea care ti.a cauzat.o. Ai porumbelul ... E acolo ! Ti.a pus aripa lui mai mica pe rana cand a fost nevoie, nu a acoperit totul dar a pus pe fiecare particica in parte, si a reusit. Se numeste Perseverenta si Incredere ! Te'a ajutat sa zambesti, iar acum esti intreaga din nou.
Nu ai nevoie de vultur, cand ai avut prea multa si asta s.a schimbat acum !

[Sper ca sti ce faci, sper sa nu regreti, nu vreau ca dupa asta sa ne dam cu capul de pereti!]
[Si eu am iubit un vultur, si inca iubesc vulturul, caci abia si.a luat zborul, dar sper ca in curand sa.mi apara porumbelul, caci are de lucru la rana aia !]

luni, 30 ianuarie 2012

Strigoi cu suflet !

-Poate, raspunse ea ridicandu.si privirea. Tu m.a schimbat Saul, si nu ai cum sa ma schimbi inapoi."
Dandu-i drumul la mana "lui" se intoarse. Ochii mari si inima batand cu putere. Respiratia oprita si cuvinte negasite pentru a fi rostite ne duce cu gandul cine ar putea fi. Parca il uitase ... ! Ei bine , nu. O lacrima ii cadea acum, el o privea neputincios ... Avea o umbra de tristete pe fata, care ii iesea din inima.
Vocea din spate i se parea atat de cunoscuta si totusi parca nu o mai auzise niciodata. Mintea ei o renega.
Insa doar un juramant din cele doua avea sa fie tinut. Zilele treceau, iar Saul se racea. Fosta lui iubita il vroia inapoi, si chiar de continua sa.i dea sperante copilei noastre, deja avea alegerea facuta. Trecusera 2 luni, in care Miriam se amagea singura, in care isi croia drum prin inima lui spre nimic, caci nu stia ca disparuse de acolo. Mergea spre un loc care deja nu mai o detinea. Cu greu, cu lacrimi si zambete false, ajunse in sfarsit sa spuna in inima ei STOP ! "Nu te.a vrut, te.a mintit, o iubeste.!" Iar el, dupa ce ea a renuntat nu a mai cautat.o.
-Pentru todeauna ... iti jur.
-Doar a ta ...
-Doar al meu ...
-Pai culca.te bebe meu ...
-Bine, vroiam sa dorm, tu ?
Lacrimile ei se zbateau a nu curge, inima ei nu contenea a bate ca o toba, iar glasul ii tremura mai rau ca aripa unui fluture in zbor. Era mai mult decat vroia ea sa insemne pt ea. Era mai mult decat putea duce. Desi stia ca nu face bine, simturile ei nu erau de acord cu ratiunea. Isi lua inima in dinti si ajutata de el, urca in tren. Nu indraznea sa priveasca inapoi, isi vedea de drum, dar ajunsa la locul ei fugi la fereastra pentru a-l vedea. Ceea ce.si dorea atunci era sa lase totul, sa se intoarca acolo unde iubitul ei ii jurase iubire vesnica. Acolo unde ii dormea pe umar, unde ii dadea alune sa manance, acolo unde se simtea intreaga, caci acum se simtea pustie. Dar, el nu mai era, disparuse... Il cauta cu privirea, putin speriata, caci nu avea o imagine a lui de final, doar momentul in care ii intoarse spatele pentru a pleca. Privii insa in adancul sufletului unde avea amintirea lui si zambi, ceva o asigura ca totul avea sa fie bine.
-Si tu ... Si sa ma suni ...
Zambetele lor se intalneau si atingerile usoare cu frica de a nu fi respins erau din ce in ce mai multe. Isi imparteau ideile si le analizau de asemenea, iar Saul se parea a nu fi de acord cu nimic din ce ea zicea, sau doar o tachina. Ce o atragea la el ? Ce avea deosebit, ce zambet putea fi asa minunat cum ea il vedea. Ea ! Tipa puternica, care avea sa se distreze, tocmai ce cadea in plasa unui baiat ce stia prea bine cum face. Momentele intime dintre ei erau atat de frumoase, faptul ca se simtea protejata si iubita. Ii vorbea linistit si cu o voce care parca era ingereasca. O tinea langa el, si o alinta ca pe un copil mic. Avea grija de ea si o privea cum nimeni n.o mai facuse pana atunci. Ceea ce ea nu stia era ca acele zile aveau sa se termine ... Atunci pareau a fi vesnice, insa, intr-o zi aveau sa se termine.
-Yep !
-Ehhh ... sunt rezistenta ...
-Eu o sa stau in fata ta, ca sa te vad, aici langa perete !
-Da !
"-Stai cu mine !
Intrarea in discutie prin contradictii si semne usoare ca se plac fu rapida, ajungand sa isi zambeasca cu usurinta."
-Ahhh ... fata aceea, iti incepe numele cu M ...
Era Saul, candva observat de ea, insa de mult renuntase la el ca idee, si il aprecia ca prieten, iar ceea ce facea atunci era doar amicitie.
Era cazul ca dupa o lunga perioada de timp sa plece, intr-o excursie, obisnuia ea sa o numeasca, desi stia ca nu avea sa.i aduca vreun beneficiu. Asta credea ea. Locul spre care acum se indrepta, ii era cunoscut si ... cat de cat il placea, avea sa se distreze, cel putin asa ii spusese prietenei ei cele mai bune, ca avea sa traiasca fiecare clipa din plin, si nu stia cat de mult avea s.o traiasca.
Cateva randuri, cateva cuvinte si pagini scrise care inseamna o intreaga poveste pentru CinevA. ( 13.05.2011 - 21:06 )

vineri, 6 ianuarie 2012

Incapabila ...

Incapabilitate ... cata putere ...
Da ! Sunt incapabila sa.mi recunosc greselile, incapabila sa imi calc pe orgoliu, incapabila sa strig in gura mare ce simt, incapabila sa tin langa mine ceva ce mi.am dorit dintodeauna ... Sunt incapabila sa plang, si sa rad, si sa privesc inainte.
Atunci cand esti calcata in picioare te pierzi, si poate nu ar durea atat de rau daca nu ar fi vorba despre cineva special. Atunci cand esti mintit in cine sa mai ai incredere ? Atunci cand iti pui sentimentele pe tava ... iar tava cade, rasturnandu-se totul ... ce mai aduni dupa jos ? Plus ca raman murdare ... Patate !
Cand iti doresti ceva mult prea mult ... cum poti sa renunti ? Cum poti sa spui "STOP" si sa dispara pur si simplu ? Eu n.am reusit niciodata ... Am incercat sa schimb iubirea, dar se pare ca pe zi ce trece iubirea ma schimba pe mine ... Nu simti uneori ca te sufoci ? Ca nu mai vrei nimic ? Ca ai vrea doar sa dispari ? Sau ca ai vrea pur si simplu o lume simpla, fara complicatii, fara sa fii pus in situatia de a alege ... Unde orice ar fi posibil ...
Iubirea asta ... Poate gresi ? Se poate insela ? Cand apare acel " cineva " care in sfarsit reuseste sa.ti insufle fericire, care iti daruieste acei "fluturi in stomac", de la care te astepti sa fie altfel, caci e altfel pentru tine, insa el e la fel, pentru care ai fi in stare de orice, si in schimb esti doar folosita ? Esti un obiect pentru a nu se plictisi ? Asta e iubire ? Cum de iubirea se poate imparti ... ? Nu ar trebui sa fie un intreg ? Nu ar trebui sa se simta in doi ? De ce se desparte ... Si ce suflet au unii ... pentru a.ti vedea lacrimile ... a.ti cunoaste durerea si a nu face nimic pentru a o curma ... ???
"Cine te crezi tu ? Ce curaj ai pentru a ma rani incontinuu ? Nu iti ajunge un trecut ? Ai si prezentul ... Vrei si viitorul ? Ai deschis din nou o rana ce se cicatrizase ... Ai furat iar o inima care abia se reintregise ... Ai aparut iar pentru a ma distruge cu buna stiinta . De ce nu pot sa spun " Pleaca! " , de ce doar astept ? Cand stiu ca asteptarea e doar speranta mea care nu a vrut sa moara niciodata, si pe care am incercat sa o ucid, insa imi apare in vise, imi apare clipa de clipa fara sa vreau.... De ce nu vrei sa vezi ce am sa.ti dau, de ce ti un zid intre noi ? De ce nu vrei sa.l darami ... si putem chiar macina caramizile ... Nu ma intreb ce au altele si n.am eu ... Ma intreb ce vrei tu si ... nu am sa.ti dau ! De ce ma lasi sa plang ? :-< Nu ma mai chinui ... :(( "

miercuri, 4 ianuarie 2012

Revenim ...

N.am mai scris de mult, probabil de mult n.am mai avut starea care ar fi trebuit s.o am ca sa scriu si sa pun aici din nou tot ce simt.
Se spune ca frica si iubirea sunt sentimentele care ne controleaza permanent ... iar atunci cand le simti pe amandoua in acelasi timp ... presupun ca ai dat intr.o mare problema. Dar cum sa faci sa nu le simti ? Exista frica de a pierde, frica de a insuma ceva, frica de a te dezvalui ! Frica ... de a nu fi acceptat si frica de a nu vrea prea mult.Ar trebui sa ne intelegem frica, s.o traim si s.o diminuam ! Nimeni nu ar putea sa te inteleaga mai bine decat o faci tu insuti, iar atunci cand nu esti acceptat si iubit dupa felul tau nu cauta sa te schimbi, ci lasa.te cautata pentru ceea ce esti. Un "el" e acolo si pentru tine ... un "el" te asteapta, tocmai ce s.a despartit si el de iubita lui si se gandeste oare unde esti ? Se gandeste oare cand te va intalni ? Se intreaba oare cine va fi cea care sa.i jure iubire vesnica ?! Lumea nu e asa cum o vedem noi, degeaba ne transpunem in versuri, sau randuri ... degeaba cautam sa ne pierdem in multime, pentru ca avem ceva diferit ... ceva care persista, ceva ce simtim, si credem ca nu e corect... Pai NU E CORECT ! DA , NU E CORECT ! Nu e corect ca unul sa fie prea bun, altul prea rau, unul sa incerce sa se schimbe si celalalt nu, unul sa dea prea mult iar celalalt deloc.
Nimic nu.i corect ! Am invatat ca nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face e sa fii o persoana iubita de cei din jur ... Lasa.i pe cei care nu te vad cum esti in adancul tau, lasa.i sa.ti vada doar exteriorul, fugi de cei care te ranesc prin vorbe, caci te va durea de mii de ori decat ranile trupului ... fugi de cei care nu te inteleg ... pentru ca te vor judeca... Du.te catre cei care te iubesc, catre cei care.ti zambesc, catre cei care vor sa te faca sa zambesti... Fugi in bratele celor care te pot prinde ... Joaca.te ! Lasa maturizarea pentru clipele grele ... fii copil cat mai poti, pentru ca timpul trece ... Si daca esti ranit, vindeca.te singur, zambeste.ti in oglinda si apreciaza.te, gandeste.te ca intr.o zi cineva te va aprecia, cineva te va inveseli cu personalitatea sa, cineva cu muuulta energie va fugi cu tine, va vrea sa te duca in locurile in care nu a mai dus pe nimeni, va vrea sa te transforme in tot ceea ce are nevoie .
E greu cum a spus cineva, sa adormi cu gandul la o persoana numai ca acea persoana sa apara in visele tale ... si e greu cand te trezesti si iti dai seama ca a fost doar in vis ... te distrugi atunci cand iti dai seama ca te hranesti cu visele tale ... E greu cand persoana respectiva sta langa tine ... si nu sti cum sa.i spui ca inseamna tot, nu sti cum sa.i spui ca iti inspira sentimente care te sperie ... E greu sa.i arati independenta cand ai nevoie de "el" ... Totusi, suntem puternici si ... eu zambesc, asa ca si tu poti zambi :* Atunci cand nu ti se spune " Te iubesc!" intreaba.te daca nu cumva a uitat, atunci cand nu te baga in seama, intreaba.te daca nu cumva e prea ocupat si o s.o faca, candva ! Daca priveste si simti ca vrea pe altcineva, intreaba.te daa nu cumva meriti mai mult ! Intreaba.te daca nu  cumva e ceva in neregula cu el, nu cu tine ! Viata e asa scurta ... nu te compara cu nimeni, pentru ca nimeni nu e ca tine, si tine minte ca orice ai vrea sa faci, orice e posibil !
In cazul meu dupa 8 ani ... 8 ani in care ramasesem fara pic de speranta, 8 ani in care ... am visat fiind constienta ca sunt doar vise ... am ajuns sa.mi traiesc visul... dar l.am trait prea intens, am dorit prea mult ceva ... si ... mi.e frica sa spun Te Iubesc ! Poate voi nu ar trebui sa fiti ca mine, si totusi peste timp ... sa fiti mandri ca voi nu ati fost ca ceilalti ... ca ati avut curaj sa fiti voi insiva ! :D:D:D:D
Pt V si M !:x

joi, 22 decembrie 2011

Tocmai tu ...

Tocmai tu ... da tocmai tu ... Frumos ...
Poate ca nu.s perfecta, dar credeam ca tu m.ai acceptat asa cum sunt de atatia ani de zile, ca tu sti ce.mi doresc si ce urasc, ca tu sti cum sunt intr.adevar si cum nu ... Credeam ca tu ... esti tu ... si asta imi era de.ajuns. Credeam ca e de.ajuns sa iti arat o parte caci aveai sa intelegi tot ... Si nu inteleg cand ne.am indepartat ? :(( Cand am luat.o pe alt drum cand niciuna nu vedea alt drum decat al nostru impreuna ... Niciuna nu stia altceva decat stia celalalta :(( Pentru ca ne lega ceva special, ne lega ceva la fel si niciodata n.am crezut ca o sa pierdem acel ceva, si poate daca vei citi asta vei sti ca e vorba de tine ... Ca e vorba de noi ... Si nu inteleg de ce ma gasesti vinovata in tot ce se intampla ... de ce nu mai sti sa imparti vina ? Cand ai uitat sa ierti ? Cand ai uitat ce.am jurat ? Cand ai uitat ca ... sangele tau e in al meu si al meu in al tau ? Cand ai decis sa arunci la gunoi tot ce.am construit in atatia ani, prin atatea zambete, atatea lacrimi, atatea clipe. Nu.ti dai seama ca ... ca nu mai e ce.a fost !