Probabil!

EU : Probabil am incercat
Si am uitat cum sa uit.
Probabil nimic nu mi-ai furat
Doar un simplu sarut.
Recunosc ca amintirea ta inca ma urmareste
Insa continui sa visez.
Chiar daca curajul imi lipseste
Tot n-am sa cedez.
Cu simplul tau cuvant mi-ai deschis o-ntreaga lume
Si tot cu el m-ai distrus.
Prin cuvintele tale inselatoare si pagane
Gandul mi-ai aprins.
Ti-ai luat dreptul sa ranesti un suflet
Si o sa-ti para rau.
Cand o sa realizezi ca iar e ocupat
Raspunderea asumata ... piere mereu.
Visele impreuna le-ai sfarsit usor
Si azi poate chiar le-ai uitat.
Dar intr-o zi din nou am sa zbor
Si o sa-ti reamintesc ce ai lasat.
Nu ti-a pasat ca m-ai lasat singura intr-o lume nebuna
Atunci cand tocmai trecusem prin furtuna...
Mi-ai dat drumul la mana.

EL : In gandurile mele vei ramane mereu,
In inima mea va fi mereu un loc doar al tau.
Caci intr-adevar, intr-o lume rea si nebuna
Te-am lasat singura si ti-am dat drumul la mana.
Fara sa-mi dau seama te-am iubit,
Si fara sa-mi dau seama te-am ranit.
Am lovit un suflet, un gand nevinovat
In loc sa-l fi protejat.
Si dupa ce te-am pierdut am realizat
Prin zambetul tau
Si lucrurile in comun pe care le avem...
M-ai facut sa te iubesc.
Iar prin niste simple cuvinte sa innebunesc.
Scriu aceasta poezie,
Pe o ciorna de hartie,
Cu niste lacrimi moarte pe obraz
Dar in inima cu o speranta vie...
Caci e o poveste,
Povestea noastra
Inceputa-n plina zi
Si sfarsita intr-o noapte albastra.
Te iubesc enorm de mult
Si te voi iubi toata viata,
Asa iti spuneam la telefon,
In noptile reci de iarna
Cand terminam de vorbit
La doua dimineata.