Nu intodeauna lucrurile ne ies asa cum trebuie, sau asa cum vrem noi, ele se intampla asa cum vor ele, suntem niste pioni, iar tabla asta e atat de alunecoasa incat inevitabil cadem, iar caderile pot fi dure sau slabe, durabile sau trecatoare ... Cine stie cum le poti nimeri, chestia e sa nu o nimeresti p'aia dura si durabila ... Cine stie daca te mai ridici. De multe ori ma intreb cum sa spui lucruri care nu le poti spune, cum sa scoti din tine rautatea, fara sa ranesti si cum sa prinzi curaj fara experienta.
Cum sa plangi fara ca nimeni sa te vada dar toti sa stie ca esti ranita ... Cum sa fii tu insuti fara sa fi judecata ?! Mai bine zis e posibil asa ceva ?
Atunci cand toti iti spun "Waaa, esti atat de speciala, ar fi atat de norocoasa persoana care va fi destinata s-o iubesti !" atunci de ce acea persoana nu vede asta, de ce nu te observa, de ce trebuie sa nu fi tu insuti pentru a fi observata ? Asta nu-i calea, si o stim cu totii, dar totusi ... nu ne impotrivim ei. Prea multa incredere strica, dar suntem predestinati sa avem incredere oarba exact cand nu observam masca purtata de cei din jur. Suntem predestinati sa fim mintiti, inselati, raniti, doborati la pamant ... distrusi.
Tristetea iti goleste sufletul, iubirea te orbeste, fericirea te inseala pe fata ... Nu-i o amnezie mai mare decat cea in care cu voia ta uiti cine esti ... nu cine sunt ceilalti, doar cine esti tu ... Totul se reduce ... se pierde ... se fura ... Inimi ... Zambete ... Minciuni ... Drumul asta se imparte in doua :
1. Fericire
2. Suferinta
Noi il alegem !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu